LaRecherche.it
Scrivi un commento
al testo di Matteo Veronesi
|
||||
La trama del fuoco. Dieci poesie di Ana Pop Sîrbu
I versi di Ana Pop Sîrbu (poetessa rumena autrice di quattro raccolte, e collaboratrice delle principali riviste letterarie del suo paese) che ho il privilegio di presentare per la prima volta al lettore italiano, tratti da un quinto libro di prossima pubblicazione, potrebbero far pensare, ad una prima lettura, con il loro dettato estremamente asciutto, essenziale, con la loro sintassi netta e scolpita, allo chosisme di un Ponge, o magari, da noi, alla poesia “millimetrica”, esatta, limpidissima, eppure segnata a tratti da lampi improvvisi di tragicità, sapienza e smarrimento, di un Magrelli. Ma si tratta, a ben vedere, di una pagina solcata e venata, per così dire, di silenzi; tele verbali che hanno in apparenza l'esattezza figurativa e la nettezza di forme, campiture e contorni di un De Chirico o di un Magritte, eppure, forse proprio per questo, lasciano trapelare con ancor maggiore, ancor più perturbante intensità, nelle loro pieghe più segrete, il «fantasma sottile» del mistero, l'ombra fuggitiva dell'ospite ignoto, la musica ombrosa e sfumante del ricordo irrisolto e del tempo incontrollabile. Ma il mondo e la vita sembrano ruotare, infine, intorno alla cella solitaria del poeta, illuminato dalla lucerna perpetua – quasi fiamma vestale – dell'espressione, e sulla cui ombra, sul cui capo reclino, si staglia il deserto. Come diceva un Maestro, «tutto al mondo esiste per far capo ad un libro». Il tempo accidentale dell'esistenza non è che «tempo fortuito». La parola del poeta dura eterna anche se segnata dalla precarietà, dal perpetuo divenire, dall'oraziano inreparabile tempus, che essa stessa porta in grembo, da cui essa stessa è, in fondo, trafitta, pur trascendendolo in una fuga immobile di statua, in un moto raggelato ed esemplare di figurazione archetipa. (Matteo Veronesi)
Reverie
Doar șoapta verdelui stă ascunsă, Sub rubin, violete și crini... Doar gândul, În seiful blândeții... Seara ne apropiem de Pompei, De acea pasăre ce va promite întoarcerea. Prin preajmă, sculptura lui Eros. Altă viață. La nesfârșit. Cu buzele solitare. Un țărm roșietic va lumina singura clipă...
Reverie
Appena il sussurro del verde si cela, Sotto il rubino, le violette e i gigli... Appena il pensiero, Nello scrigno della soavità... A sera ci avviciniamo a Pompei, A quell'essere alato che prometterà il ritorno. La statua di Eros, vicina. Altra vita. All'infinito. Con le labbra solitarie. Una riva rossastra illuminerà l'istante solo...
Clipele
Înconjurăm clipele Care se frâng. Un alt drum Stă între noi și trecut, Mărunt, ca o arătare.
Gli istanti
Accerchiamo gli istanti Che s'infrangono. Un altro viaggio Sta fra noi e il passato, Sottile, come uno spettro.
Ţesătura flăcării
Ai schimba miniatura oboselii, Folosită împotrivă-ți. Gleznele se apropie de marginea fotoliului, Lipite de împotrivirea din jur. Ridici ochii și simți cum sufletul Se strânge. Cum târziul din inimă Se joacă de-a ziua și noaptea, Luminat de țesătura flăcării, Când asculți molateca voce a zilei de ieri. Urmarea, în semnele dimprejur, Când cauți cealaltă clipă, Care tocmai ți-a căzut din privire. În dreptul ușii, o mână rece Mângâie gândul luminos de pe figura opacă. Fereastra e împietrită În cercul decolorat și mărunt...
La trama del fuoco
Vorresti mutare la miniatura della stanchezza, Rivolta contro di te. La caviglie si avvicinano al bordo della poltrona, Attaccate al contrasto tutt'intorno. Alzi lo sguardo e senti Come si stringe l'anima. Come la sera del cuore Si prende gioco del giorno e della notte, Illuminato dalla trama del fuoco, Quando ascolti la soffice voce del giorno di ieri. Il séguito, nei segni intorno, Quando cerchi l'altro istante, Che appena ti è caduto dallo sguardo. Davanti alla porta, una mano fredda Sfiora il pensiero luminoso sulla figura opaca. La finestra è impietrita Nel cerchio sbiadito e sottile...
Mișcarea șoaptelor
E un joc de șah, Ce ține legătura între două Sau mai multe închipuiri, Urmărind mișcarea melodică A fiecărei șoapte. O stanță fărâmicioasă, Pe chipul fluid al regelui Vedeau cei Care dădeau șah la rege. Intrau toți în acel frig cenușiu. Dar, pe chipul lor, Umbra pieselor de șah Se pierdea...
Il moto dei sussurri
E' una partita a scacchi, Che mantiene il legame fra due O più fantasie, Seguendo il moto melodioso Di ogni sussurro. Una stanza frantumata, Sullo sguardo liquido del re Vedevano coloro Che tenevano il re in scacco. Entravano tutti in quel freddo grigiore. Ma, sul loro sguardo, L'ombra delle figure si perdeva.
Niște ființe albastre
Nu știu de-i sticlire, ori ne lovesc tot felul de făpturi reci, Care se aciuează în noi, la nesfârșit se tot adună în noi, Cu adevărat nu știu cine sunt cei care ne caută, Ne aud plânsul, noapte de noapte, Niște ființe albastre, cuprinse de tot felul de împotriviri, Ne țin de mână, intră în noi, aceste semne, Care se poticnesc lângă alte poticniri ale noastre, Cu fața surâzătoare. Atât de simple. Totuși. Toate simțămintele se transformă Într-o scenă care nu se mai termină, o închipuire Care se strânge lângă ea altă închipuire...
Esseri celesti
Non so se è splendore, o se ci colpiscono gelide creature d'ogni specie, Che s'insinuano in noi, all'infinito si raccolgono in noi, Davvero non so chi siano coloro che ci cercano, Ci ascoltano piangere, notte dopo notte, Essenze celesti, avvolte da ogni sorta di conflitti, Ci tengono per mano, entrano in noi, questi segni, Che inciampano accanto agli altri nostri inciampi, Con un sorriso sul volto. Così semplici. Nonostante. Tutti i sentimenti si trasformano In una scena che non ha più fine, una parvenza Che stringe accanto a sé un'altra parvenza...
Urcușul străin
Încet, Se închide Încet Adâncul acela Gonit din imagine, Răsfrânt ca un chip Ce se pierde în abur. Locul lui Pe urcușul străin. Locul ei.O margine. Deslușită. Iederă străină. Singura ce vede ocheanul întors. Străină.Străină.
La strana salita
Piano, Si chiude Piano Quel fondo Cacciato dall'immagine, Rifratto come uno sguardo Che si perde in caligine. Il posto dell'uno Sulla strana salita. Il posto dell'altra. Un margine. Distinto. Edera strana. La sola che veda il cannocchiale rovesciato. Strana. Strana.
Cum fraza se-nmoaie-n silabe
Și copacii aceia iradiind erezii, Cum surâd.Ce contur învălmășit în crengi, În răsunetul vlăstarilor tineri. Ea vine și se-așează sub ei, Ca sub o pânză flamandă. Are sub arcul inimii o vârtelniță Ce-i strânge linele șoapte. Umbrarul și privirea ei țes Încetinite plutiri, Cum fraza se-nmoaie-n silabe. Picuri mari de grădini Se ascund în Sinele blând, Împleticind clipa cu târziul ce vine..
Come la frase s'imbeve di sillabe
E quegli alberi che irradiano eresie, Come sorridono. Che contorno confuso nei rami, Nel fragore dei giovani virgulti. Lei arriva e si siede alla loro ombra, Come sotto un velo di Fiandra. Sotto l'arco del cuore ha un arcolaio Che le torce i dolci bisbigli. Il pergolato e il suo sguardo le intessono Silenziose vie d'acqua, Come la frase s'imbeve di sillabe. Briciole grandi di giardini Si nascondono dolcemente nel profondo, Imbrigliando l'istante con l'ora tarda che viene.
Cu flacăra lui de ambru
Deopotrivă se-amestecă umbra cu noua ei soră Blând ți se-așează pe față, mereu revărsându-se-n tine, În târziul ce nu se desprinde, ce pune o punte Peste ochi, peste frunte. Un joc fărâmicios dintr-o altă poveste Ce intră în alt chip, zvâcnind pe furiș Pe linia vieții, ai vrea să oprești această umbră, Cum deschizi fereastra unui turn, Cu flacăra lui de ambra, pierzându-te-n alt trup.
Con la sua fiamma d'ambra
Ugualmente si mescola l'ombra con la sua nuova sorella Dolcemente ti si siede davanti, sempre riversandosi in te, Nel tardi che non si divincola, che getta un ponte sugli occhi, sulla fronte. Un gioco friabile in un'altra storia Che entra in altro sguardo, con segreto sussulto Lungo la linea della vita, vorresti fermarla quest'ombra, Come apri la finestra di una torre, Con la sua fiamma d'ambra, in altro corpo perdendoti...
Rostogolire amară
Sinucigașul poem lângă noaptea noroasă, Când neîndemânatic, poetul sare de la o tristețe la alta, Revine ușor, expert al memoriei,dezgroapă fluxurile primare, Milimetru pe milimetru, ca sărutul pe-o rostogolire amară. Poetul stă singur, își întoarce poemul literă cu literă, Timpul trece întâmplător prin viața lui. El vede fluturi, în loc de porumbei, În dreptul inimii are zimți de aur Și o fereastră pe care stau câteva libelule.
Giravolta amara
Il poema suicida accanto alla notte nebulosa, Quando smarrito vaga il poeta dall'una all'altra tristezza, Facilmente ritorna, esperto della memoria, dissotterra le primigenie correnti, Millimetro per millimetro, come il bacio su un'amara giravolta. Solitario sta il poeta, volge e rivolge il poema lettera per lettera, Fortuito passa sulla sua vita il tempo. Vede farfalle in luogo di colombe, Davanti al cuore ha denti d'oro E una finestra su cui dimorano libellule.
Opaiț
Urmărești cu pana chilia Cu ochi de grămătic. Privești păienjenișul frazei. Îți întorci fața spre opaiț. Din el picură fântâni arse. Ești tânără și subțire . Deasupra umbrei tale e deșertul.
Lucerna
Con la penna segui la cella Con occhi di grammatico. Scruti la ragnatela della frase. Volgi il viso alla lucerna. Da essa gocciano pozzi riarsi. Sei giovane e sottile. Sulla tua ombra è il deserto.
|
|